CRATERE IN CIVILIZATIE – CAPITALISM SI INTEGRARE …….
….deunazi , in timp ce mai crosetam o ureche din macrameul finit al vietii, repezindu-mi degetele in exercitiul vorbirii – m-am oprit... sa remarc cum unele cuvinte puse in aceeasi propozitie…cat de dureros pot sa sune, ca o fanfara a durerii dezordonat aranjata pe-o scena daramata si ea de esecuri….
Culisele durerii au pregatit o dramatica rupere a cortinei, care sa uimeasca pana si cel mai indiferent ganditor.
Fiinte cutremurate, oameni cuprinsi de o beatitudine falsa, is urmaresc semenii cum cad secerati de vicisitudini parca-n domino aranjate. Pleiada raului se abate ne stingherit asupra lor. Unii doar privesc, au falsa garantie – ca ei n-au s'o pateasca. Se bizuie pe neantul gandirii, sunt puternici - dar exista doar prin fire, materialul depozitat in buncarul palpabil le tine gatul drept. Tot ei, prin trairea-le ascetica, isi compun in mintea saracita - credinta - ca tribut platit prin efortul sacru, depus cu greu in timp limitat. E aidoma cu cele doua duminici din an – cand petreci in anosteala cateva ceasuri aprinzand si stingand lumanari in catedrala vremii, impodobita cu beteala Craciunului sau inrosita de farba comerciala a Pastelui. Dar, de-acum increstinatul sacralizat, ridica mai sus ochii, simtind cum fiecare pas care-l face e mai sigur si nimeni n-are sa-l puna la pamant. Din nou are ocazia sa-si compatimeasca semenul, asigurandu-si ca n-are sa-i calce urma. Radiografia indica machiavelism-ul ridicat la rang de arta.
Iar ceilalti – sufera – simt durerea surda a prezentului ce aduce un viitor sumbru, care deloc nu si-l doresc, oprind adesea firul vietii. Omul dezvelit de echilibru si de acea etica moral crestina, e cazut in praful unei societati demolate de ghetoizare. Inrobita de capitalism in conditii ultra democratice, cu acceptul partilor, fiinta de pe-acum dezbracata de sine si dezumantizata – se taraie in pulberea orbitoare in a gasi o gura de oxigen si o bucata de paine. Goana dupa existenta devine puternic vascularizata de la o zi la alta, acerba. Economiile – daca mai sunt – paveaza drumul spre sclavie totala, o data cu vesnica lor diparitie – de la salteaua o data banca de nadejde a casei. Vina se imparte, indirect proportional ce-i drept, si noi - si voi am ales! Voi - ati fost mai multi, dar suferinta e comuna, doar binele nu se imparte. Asa ca, erijati in dregatori de seama, cu o diplomatie aparte, chesangii – tescarii, si-au prioritizat agenda in devalizarea tarii, si umilirea fiintei printr-o abordare psihologica eminamente patologica. Umbra unui dezastru colosal acopera tinutul, iar semnele prevestesc –ceva – care actualmente nu poate fi definit, nimeni nu indrazneste sa formeza o opinie, o parere, doar ca pe ecranele vietii „wrong way” a devenit un text chiar familiar. Ar fi ceva in neregula sa merga bine, imediat ar fi cineva cu apel la 112.....
Intr-o societate insalubra si plina de igrasie, cu impozit si pe respiratie, e imposibil sa dai sens vietii. E o reala nevoie de reorganizare, facem casting de idei, daca nu – cine pleaca ultimul - sa stinga lumina.
